O JUCĂRIE TULBURĂTOARE [pentru scriitorul Victor Cilincă – La Mulţi Ani!]

(!) te joci cu cercul?! vezi cât e de greu/ să nu te pierzi – poetic – în cercare
şi să n-auzi o inimă de zmeu/ cu făt-frumos alături, pe cărare,
pe vale ori pe deal, unde mai sunt/ zile şi nopţi de basm, abandonate
atunci, într-o uitare fără fund,/ când toţi trăiam pentru eternitate (?!)
 
(!) aşa, numai aşa mai poţi scăpa/ din cest loc fix, din ceastă cercuire,
din cest punct strâmt şi sec, numai aşa/ mai poţi stârni adâncul – să te mire
cum că trăim din nou, fără păcat,/ cu cei rămaşi în cărţi ca în morminte,
cu cei frumoşi, pe care i-am visat/ când nu eram nişte-ntâmplări murinde (!)
 
(!) aşa, numai aşa cred că-nţeleg/ de ce te cheamă greul şi uşorul
să (te tot) duci (cu) cercul înspre-ntreg,/ unde nu are loc cercuitorul (!)
 
(!) te joci de-a dura? pot să-ncerc şi eu?/ –  eşti jucăria mea tulburătoare,
şi pentru făt-frumos, şi pentru zmeu,/ eternă dintr-o singură-ncercare (!)

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)