Au plâns la mine şi au crezut
* (ultimul pastel) *
nişte balamale scârţâind
oasele lăptăresei plimbă o piele
ciuruită de streche
şi doi ochi în căutare de iarbă
să ştiu ce este
am scris pe ea vacă
cu vopsea verde pentru garduri
de scândură uscată
stau sub salcâmul deflorit
şi citesc sfârşitul cirezilor agreste
sfârşitul căii lactee
prieten al foamei de toate zilele
nişte balamale scârţâind
oasele lăptăresei se duc în ţinutul
cu verdeaţă
nici nu observ că doi ochi mari
au plâns la mine şi au crezut
că sunt animal superior
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.