DES/CÂNTEC

Un tăciune şi-un cărbune:/ Afrodito, ieşi din mare!...
floarea-soarelui apune,/ floarea-soarelui răsare!
Ieşi din mare cât mai ţine/ vremea asta foarte bună:
azi şi mâine, oare cine/ mai urmează să apună?
Niciodată nu se ştie/ cine (azi) va să răsară:
sângele în păpădie/ stă să-ngheţe şi să moară,
stă să moară cântu-n liră,/ cri(cuirea)-n greieri care
bat în poartă şi se miră.../ mi se suie pe picioare!...
Cine vine să întrebe/ de Orpheus ce mai face?
Hades numără vertebre/ rupte în război şi-n pace!
Nu mai sunt Euridice,/ lumânările conspiră...
plânge ăl de sus şi zice:/ las-o dracului de liră!
Afrodito, ieşi din mare,/ mor de sete vremuri bune!...
foc de trestii gânditoare:/ un tăciune şi-un cărbune...!

(Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)