ODĂ FRUMUSEŢII (de/spre eternitate)

(!) frumoaselor femei din totdeauna,
cămaşa voastră o descântă luna,
la sânul vostru scâncetul se face                                                                                            
surâs, lumină, linişte şi pace (!)

(!) absenţa voastră orişiunde doare -
când vă-ntâlnesc, poeţii dau în floare
şi scriu cea mai frumoasă poezie
despre ce sunteţi voi: minunăţie (!)

(!) când jurul vostru-i plin cu păcătoşi,
sunteţi re/născătoare de hristoşi -
să nu rămână-n veacuri şi în fire
decât iertare, milă şi iubire (!)

(!) din ochii voştri curge lung amar
când pleacă cineva din calendar,
cum voi într-astă lume nu-i nici una -
frumoaselor femei din totdeauna (!)

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")