LUCRARE de CONTROL... la NIMIC [lamură... pentru TOT]

CÂND (nu) te văd mi se-nserează OCHII şi mi se suie MURA până-n gât,/ mă năpădeşte sfânta CONTRA/STARE de DOR fără SFÂRŞIT şi LEAC, încât/ umblu N-AMINTE, tocmai la-nceputul NE/NOROCIRII mele de-a (nu) fi/ departe-aproape pentru TOTDEAUNA - căutător de noapte-n plină zi,/ căutător de ziuă-n toiul nopţii, ne/văzător că totul (nu)-i ZADAR, ne/dumirit despre ce (nu) se poate pe/trece pe CURAT ades şi-arar,/ ne/conjugat la nici un MOD prielnic, la nici un TIMP, la nici un EU sau TU,/ ne/declinat în nici un CAZ aparte, la nici un NUMĂR dintre DA şi NU,/ ne/tulburat de vro MORFOLOGIE, de vro SINTAXĂ, de vrun RAI sau IAD,/ ne/scrijelat pe vrun răboj al VIEŢII şi-al MORŢII - contra/stări de o potrivă,/ contra/dictări şi contra/puncte clare, des/prinse (d)intr-un VIS ne/numărat,/ cuprinse-ntr-o sarcastică SECUNDĂ concret-abstractă, RE/MEMORATIVĂ !!!
UMBLU n-aminte - hăt, hăt, hăt departe şi hăt, hăt, hăt demult, exact ATUNCI,/ când NIMENI şi NIMIC umpleau placenta ÎNTÂIULUI plus/minus INCREAT,/ când nici măcar aceste clare semne/convenţii nu veneau la întrupat - / atunci a început ETERNITATEA în care stăm şi (NU) călcăm PORUNCI !!!
NIMICUL a primit un BOBÂRNAC de la un alt NIMIC mai gol, mai mare - / astfel şi negreşit s-a întâmplat să-nceapă cea DINTÂI CONTINUARE,/ să se deschidă - prima oară - TOT, cu tot ce (nu) se vede, (nu) s-aude,/ cu tot ce se numeşte RELATIV în cuget şi-n convenţii ABSOLUTE,/ cu „CEL CE ESTE M-A TRIMIS LA VOI”, cu „EU SÎNT CEL CE SÎNT”, cu toate cele/ ne/mărginiri, ne/volnicii, cu tot ce stă-n CONCRET/ABSTRACT, BUNE ŞI RELE !!!
ATUNCI a fost primul ACUM - era întâiul SINE azvârlit de SINE/ în CENTRUL unui încă nenumit PRINCIPIU, încă schimnic OARE/CARE,/ dar hotărât să fugă-ntr-alt MISTER, să (nu) mai vrea să (nu) se mai închine/ decât CELUI auto/denumit DESFĂŞURARE şi ÎNFĂŞURARE - / NUMĂRĂTOR şi NUMITOR comun pe SUS, pe JOS, ÎNCOLO şi ÎNCOACE,/ la STÂNGA şi la DREAPTA, ÎNAPOI şi ÎNAINTE, fără să ascundă/ vrun GÂND sau vrun PRETEXT de a (NU) fi în raza/dreptul altor BOBÂRNACE,/ ori de-a scuipa în SUFLET şi în OCHI vro primă sau vro ultimă SECUNDĂ !!!
ATUNCI s-a întâmplat primul PLURAL - UNU sărit din SINGULARITATE,/ refuz de A (mai) STA într-un LATENT clocot egal cu ÎNSUŞI supra ÎNSUŞI,/ SPAŢIU şi TIMP în scutece, scâncind la pieptul desfrânatelor MONADE,/ un NICĂIERI n-oglinzi de ÎNCEPUT cătându-se MIRAT că vede PLÂNSU-ŞI/ de/curs în/spre ORIUNDE, numai să NU mai GĂSEASCĂ numai UŞI ÎNCHISE/ la ZERO şi la TOT, la VIS, la DOR, la JOC FECUND cu MERE INTERZISE !!!
ATUNCI s-a dat întâia DEZLEGARE la PLUS şi MINUS - [CINE o fi dat-o?/ sau CE? de CE? de UNDE? până UNDE? - aşa, fără să (s)pună ÎNTREBARE,/ aşa, de parcă nu va fi NE/VOIE de vrun RĂSPUNS pentru aceste TOATE] - / şi s-a suit n-auz prima VOCALĂ şi fascinarea primului LEGATO,/ s-a pogorât NE(mai)VĂZUTUL printre întâii condamnaţi la RE/MUŞCARE,/ întâii VESELI/TRIŞTI fără nădejde, fără regret, fără COORDONATE  !!! (Stai să vezi!)