Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” ALELUIA! (un spectacol ordinar)

(!) și trebuia să fi plecat mai înainte
de-a fi-nceput cest crud spectacol ordinar /-
sau trebuia să fi rămas atunci, în urmă,
printre nimicuri sfinte, singur şi hoinar (!)
 
(!) să fi rămas unde stă timpul şi-unde locul
(n)-are nimic în legănare şi-n descânt,
unde văzduhul e sfinţit de ochii mamei
şi naltul umblă (omeneşte) pe pământ (!)
 
(!) atunci, acolo, sub secanta selenară,
sub cerul plin cu ochii tatei, trecători
pe cest rotund (încă-nvârtindu-se-n rotire)
hrănit cu viaţă de părinţi nemuritori (!)
 
(!) să fi plecat, să fi rămas - ce aleluia
bolborosesc nişte vicleni de sub stihar (!) -
din ce în ce, urma rămâne mai în urmă -
scrâşnesc şi-nghit acest spectacol ordinar (!)