PLEDOARIE de VINOVAT (despre regrete)

(!) nu-i nimeni vinovat că am băut
din cupa cu otravă delicată -
totuşi trăiesc şi-mi pare foarte rău
că n-am băut-o - mai de mult - pe toată,
şi lacom ca un zimbru să fi fost,
să nu rămână nici un strop în cupă,
să afle toţi, să ştie că sunt crud
fără regrete şi-ntristare, după -
altfel... ce rost, ce haz şi ce temei
să caut PUNCTUL şi să se-ntrerupă (?!)

(!) îmi pare rău c-a fost otrava rea -
doar i-am rugat pe toţi să fie bună:
pe toţi otrăvitorii cu blazon,
pe magi, pe sfinţi, pe cei care adună
şi scad şi înmulţesc şi-mpart mereu
iubire, ură, lacrimi şi păcate -
dar sunt prea surzi s-aud-un animal,
şi sunt prea orbi să facă ne/dreptate -
puţin şi rău... nu este mult şi bun:
nu-i nimeni vinovat că nu se poate (!)