Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" POEM DUPĂ ORA ȘAPTE (de/spre salcâmi)

(?) ai să vii, frumoaso, la salcâmul strâmb,
după ora şapte, colo, după dâmb,
lângă drumul care duce înainte,
să-ţi aduc aminte, să-mi aduci aminte (?)
(?) să-ţi aduc aminte cum te mai aştept
într-o noaptea-adâncă, la salcâmul drept,
pe cărarea care duce-ntr-un departe,
colo, peste dealuri, după ora şapte (?)
(?) să-mi aduci aminte unde ne-am ascuns,
colo, după dâlmă, la salcâmul smuls,
cu ilene-n lacrimi, şi am stat la pândă,
să se-ntâmple ora - ora noastră sfântă?
(?) ai să vii, frumoaso, la salcâmul trist,
s-auzim ENESCU, BEETHOVEN şi LISZT,
să citim DIVINE de MIHAI şi DANTE
pân-or să ne-asculte cei mutaţi în plante?
(?) și să fii cu/minte, şi să fiu şi eu,
după ora şapte - pentru DUMNEZEU -
pe cărare strâmbă, pe cărare dreaptă (?)
(!) câtă tulburare, câţi salcâmi ne-aşteaptă (!)