Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” NUMĂRARE (până la unu şi înapoi)

!că sunt aici ş-acum e-o întâmplare
în gol, cu subiect şi predicat,
cu UNUL care numără întruna,
cu altul care stă la numărat!
!UNUL şi altul – oare care-i primul
dintre arhonţii cestui jur cifrat?
cine păstrează cheia şi închide
taman când cred că totu-i dezlegat?
(!sigur că da, nu ştie nimeni care
e doipier, care-i pierpătrat!)
!şi care-i substantivul, care-i verbul
dintre ceşti doi aicea şi acum?
nu-s doi în UNU, nu e UNU, singur,
şi care strigă-n valmă „ERGO SUM”?
!nu-i şi răspuns şi nu-i şi întrebare
cest UNU uns şi definit suprem
pe marginea şi-n miezul întâmplării
cu egoismul şi cu dracu-ghem?
(!nu ştie nimeni unde-ncepe cercul
şi cât durează cest „CARPE DIEM”!)