Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CRED că MERG (balet pentru Dioleta Crețu – La Mulți Ani!)

și cred că merg...şi cred că merg spre-un viitor –
parcă ar fi punct fix, final, parc-ar fi gară
unde m-aşteaptă cineva, ceva...nu ştiu
cine sau ce şi cum şi când ş-a câta oară!
și de când merg, n-am auzit şi n-am văzut
nimic să-mi spună cât mai am până aproape,
până departe, ce primejdii sunt pe drum,
dacă încap atâta timp, dacă mă-ncape!
n-am învăţat să mă opresc şi să pricep
că nu există înapoi şi înainte
în cest de/mers ne/cunoscut, concret/abstract,
în cest principiu egoist, fără cuvinte!
cică aşa vrea cel de sus, cică aşa
vrea cel de jos...cică e dat la fiecare
să (nu) se ştie că nu e nici sus, nici jos
în ceastă scumpă, strâmbă/dreaptă întâmplare!
și merg şi merg spre viitor...şi cred că n-am
s-ajung să-l văd la răsărire şi-asfinţire –
oare să stau? chiar cred că stau tocmai de-atunci,
de când (nu) știu cât fac minus-plus ne/murire!