TREI SCRISORI DE ACREDITARE/DISCREDITARE

1.
Şi m-ai ucis, doamna mea, m-ai ucis!...însă m-ai ucis foarte frumos!/...mulţam cerului şi pământului tău, nu pământului meu, care merge pe jos!// Merge pe jos fiindcă nu are sus!...adică nu are cer şi nu are nimic altceva!/ nici măcar cuvânt şi haz nu mai are, numai alt tău are de toate, doamna mea!// M-ai ucis frumos şi nu ai nici o vină! eu am cerut, eu am visat, eu am vrut/ şi am dictat ultimatumul şi am luat acreditarea pământului meu nepriceput!//...Desigur, începe judecata cea înaltă, în care-s primul şi ultimul pârât!/ n-am trebuinţă de apărare, doamna mea – am imunitate...fiindcă nu m-ai ucis urât!
2.
Bună seara, vreme din Departe, vreme din/spre Secetă...Ce faci?/ eşti senină, te-nveleşti cu nouri? te găteşti de ploaie? ningi? sau taci?// Bună seara, ploaie de Acolo, ploaie de Atuncea...Vrei să vii?/ ni s-aprinde grâul prin zăpodii, puii se usucă-n bagdadii,/ fumegă pe coastă caii noştri, Zmeul nostru stă aproape stins,/ ultima Ileană-şi poartă ochii până-n poarta Naltului învins!// Bună seara, vreme de Furtună, vino chiar Acum...dacă mai vrei/ să se-ntoarcă lacrima din flăcări, să nu cadă pupăza din tei,/ să se umple râpile prin care ne-ascundeam încet, ca într-un joc/...şi râdeam de Secetă...iar Mama ne visa cum (nu) avem Noroc!// Bună seara, vreme din Departe, haide mai Aproape, plouă, ningi!.../ Haide şi aprinde-mi Curcubeul!...Ştiu că Setea nu poţi să mi-nvingi!
3.
Bună seara, doamnă, vine noaptea, gândurile mele se agaţă/ într-o rugă şi măcar în vis poate plouă până dimineaţă!// Poate-aude vremea de Atuncea şi aleargă-ncoace, mai încoace.../ şi-mi aduce-n Somnul sincopat un Potop de Milă şi de Pace!// Am să ies pe prispă, am să-i dau rochia de stambă, de Atuncea,/ când s-a dezbrăcat şi a plouat şi-a uitat şi rochia şi crucea!// Le-a uitat lângă Văzduhul meu!...(poate le-a lăsat să se usuce!?).../ şi s-a dus...şi nu s-a mai întors...(nu se poate Ploaie fără Cruce!)// Şi-o aştept...o tot aştept mereu...dinspre zare...[zarea oare(care?)]/ crucea-i stă la poartă, pe genunchi, rochia-i stă până-n depărtare!// Bună seara, doamnă, vine noaptea, poate-aduce ploaie, milă, pace/ din Adâncul Vremii de Atuncea, când Acolo nu avea Încoace!