Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ÎN TOIUL SERII (psalmul mamei dintotdeauna)

O văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă,
cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă!
O văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă,
cum duce palma - streaşină - la ochi,/ să vadă cât mai merge pân-acasă!
O văd şi-acum - prin lacrimă o văd - / cum vine de la vale, cum şi-adună
şi of şi gând şi vlagă... văd şi ştiu/ că vine mama... vestea cea mai bună!
O văd şi-acum... alerg în calea ei, / cu mâinile întinse până-n zare,
fiindcă-mi dă, mi-a dat şi o să-mi dea/ glasnice drepte, blânde, iertătoare!
O văd şi-acum, când ţin ochii închişi,/ când înserarea-mi intră în secunde:
parcă-i aievea... deschid ochii mari,/ şi nicidecum n-o mai zăresc niciunde!
Da, n-o mai văd... îns-o aud mereu, / cum se aude-n pururea doar muma:
să fii smerit, cuminte, răbdător.../ te rog s-aştepţi cu minte, vin acuma!!!