Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" VEȘNICIA URMĂTOARE (un vis cu două capete)
Motto:
„unul câte unul, trec atâtea vise./ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit./
vine răzbunarea păsării ucise./ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./
(Iolanda Cremene)
Stau la capătul Sosirii,/ poate se îndură, poate
mă aude şi mă vede,/ şi mă trece-n cont, şi vine
să-mi deschidă poarta, uşa,/ geamul de la Puritate,
unde nimeni nu-i Oricare,/ unde nimeni nu-i Oricine!
Stau la capătul Plecării,/ poate vine Aşteptata
şi mă ia din Închisoare/ şi mă duce-n Deschisoare -
dinspre Nicăieri s-aude:/ „dă-te jos din Vis... e gata...
hai... ascultă cum scânceşte/ Veşnicia Următoare!”
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.