Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” MAI STAI O LEACĂ (de/spre nenea MOROMETE)

(!) mai stai oleacă, nene moromete -
parcă nu-ţi pasă, parcă te grăbeşti,
parcă nu vrei să mai auzi copiii
cum te aşteaptă să le spui poveşti (!)

(!) parcă nu vrei să mai aştepţi la poartă,
din când în când, poştaşul cu scrisori
de la copiii rătăciţi prin lume,
strigaţi la geam, încet, de multe ori (!)

(!) parcă te doare viaţa, şi pădurea,
şi drumul trecător pe lângă schit,
şi timpul, şi fântâna, toată lumea
din cărţile pe care le-ai citit (!)

(!) parcă nu vrei să ştii ce mai înseamnă
umărul tău bătrân, pentru copii -
mai stai oleacă, nene moromete,
printre salcâmi, printre plecaţi şi vii (!)