Din colecţia „Poezii pierdute definitiv” - Monadă şi totem
* (despre poeta Luminiţa Mihai) *
ce frumoasă erai ce frumoasă erai
timpul meu luneca pe o gură de rai
mă strigam eldorado vagabond şi nătâng
o iluzie albă fierbea mai adânc
uneori eram înger alteori eram drac
ce mai fluier de os ce mai fluier de fag
nu mai ştii amintiri nu mai poţi asculta
ce mai lună era ce mai lună era
te credeam o monadă mă credeai un totem
evadez în ispite iubesc un blestem
şi mereu te visez într-o nuntă pe cai
ce albastră erai ce albastră erai
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.