Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Lucrare de Control la Ipocrizie (dosarele XYZ)

Prima dată am murit într-o seară
şi am fost îngropat imediat
fiindcă lumea nu are timp de pierdut cu morţi ca mine!
Toată noaptea am văzut ce se întâmplă Afară,
am râs şi am plâns ca la un spectacol deşucheat,
ca la o piesă de teatru cu histrioni,
cu oameni fără de suflet, fără de minte şi fără de Ţară!
A doua dată am murit într-o dimineaţă,
a treia dată am murit pe la nămiază,
dar tot la fel s-a întâmplat
cu toţi urmaşii şi cu toţi cabotinii şi cu alde nătăfleaţă!
Până şi îngerul de pază
mi-a şters-o din memorie şi s-a pus pe compartimentat
viaţa mea pură şi simplă ca o pară mălăiaţă!
Oare nu-i bine să nu mai mor nici o dată,
uite-aşa, ca să nu mi se mai pară că Moartea-i o Erată?