Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” POEM LA DOUĂ CAPETE (pentru maiorul Romică Bălan - La Mulți Ani!)
!!! când m-ai strigat, ne/vinovato - parcă ieri-i -
eram la capătul sintactic al căderii
şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare,
ca (pe)-un îndemn demonic la continuare,
ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde
am învăţat că VEŞNICIA se ascunde
şi hohoteşte senzual într-o secundă
indiferentă, păcătoasă şi MĂRUNTĂ !!!
!!! acuma sunt aici, în capătul din care
nu mai începe o cădere următoare,
unde tu stai foarte cu/minte şi-nţeleaptă
şi n-ai curaj să spui ce nu mă mai aşteaptă,
nu râzi, nu plângi, eşti o sirenă resemnată,
soră a COBEI prinse-n corbul NICIODATĂ -
văd - morfologic - ce a fost ne/vrere VIE
şi ştiu - de tot - ce (NU) va fi să (NU) mai FIE !!!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.