Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” ABSTRACTUL cel MARE [dosarele XYZ]
nu-mi mai trebuie
nimic din tot ce s-a spus că mi se dă cu vârf şi îndesat –
ce să mai aştept
când chiar şi zâmbetul morţii mi se pare confecţionat?
când chiar şi viaţa mi se pare dată cu împrumut?
când cred că altcineva a făcut ce cred că eu am făcut?
când până şi bigbangul mi se pare plăsmuit?
când nu mai e natural nici măcar banalul băţ de chibrit?
nu-mi mai trebuie nimic
fiindcă toate sunt doar un vis al abstractului cel mare –
m-am săturat de fals
şi sunt supra/plin cu atâta şi atâta reprehensibilă visare!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.