Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" NU, STĂPÂNĂ! (nu stă până)
Motto: "se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci
cresc aripile tainei şi putrezeşte cina -
ce negură se lasă de-acum tocmai atunci -
sunt iarbă până unde a ostenit lumina"
(Iolanda Cremene)
Ea, dacă vine, nu stă până/ se-ntoarce draga mea Stăpână,
şade picior peste picior - / o beau din ochi, foarte uşor!
O beau şi o mănânc pe toată/ că-i singură şi parfumată...
şi s-o fi săturat şi ea/ de când aşteaptă să mă ia!
O rog frumos... o rog, în fine,/ şi-mi număr zilele puţine,
îi dau gutui şi vin pelin - / cred c-o iubesc foarte puţin!
Ea, dacă pleacă, nu stă până/ când nu aude: "nu, Stăpână,
stai liniştită, este greu.../ dar vine de la Dumnezeu"!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.