Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DEZAMĂGIRE... și TĂCERE (dosarele XYZ)

(!) trăiesc dezamăgirea, cu mâinile la spate,
ascult cum bate toaca şi inima cum bate
să spargă-ncercuirea, capcana-n care stă -
(adică merge, umblă!... mai are? ăăă-hă-hă) (!)

(!) să spargă şi să fugă aşa, cât mai departe
de baierele firii, care miros a moarte,
care i-au dus otrăvuri în fiecare zi,
sacrificându-i dreptul divin de a trăi (!)

(!) ascult cum bate vântul şi cum mă bate mama,
să-nvăţ, fără oprire, "si vis amari, ama!" -
mâine ajung la mama, lângă mormântul ei,
să-i duc o lumânare şi câţiva ghiocei,

să-i pun pe lutul veşnic o lacrămă păstrată
de când credeam că mama nu moare niciodată -
[plângeam de bucurie, cu inima la gât -
(trăiesc dezamăgirea... şi tac numaidecât)] (!)