Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" BĂTRÂNII (despre Costică Avram, zis Țugui, din Cudalbi)
S-a dus bătrânul... n-a mai apucat
să mergem - cu sfială - în pădure
şi să-mi arate: ista-i lemn de cruce,
tăcut şi drept şi gata să îndure!
S-a dus bătrâna... tare a mai vrut
să mergem - fără frică, în tăcere -
la orizont - pe deal - şi să-mi arate:
aista-i punctul nostru de vedere!
Şi se tot duc bătrânii noştri sfinţi,
pe o cărare - nu aud regrete -
şi parcă vor să-mi spună: este bine,
sunt locuri, însă nu mai sunt bilete!
N-au apucat - eu vreau să înțeleg
mai mult despre asemenea cărare
pogorâtoare-n lacrimă și-amin:
CÂT POATE VECINICIA FI DE MARE?!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.