Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" TĂCERE [de/spre TĂCERE]
MOTTO:
"singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./
mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers".
[Iolanda Cremene]
A tăcut mătuşa - sora mamei -
într-o clipă, noaptea, a tăcut.
Pâlpâia - prin lacrimă - lumina
şi misterul altui început.
Unii spun că a plecat la mama
şi la fiul ei plecat demult.
Alţii spun că a pornit Uitarea
către cel mai des Necunoscut.
N-am ştiut că trebuie să plece,
nici nu ştiu de ce n-a mai rămas.
Ce femeie vrednică, ce mamă
într-o clipă s-a dat jos din ceas.
Ce să fac? Aşez nişte cuvinte
şi mă uit la păsări şi la tei.
A tăcut mătuşa - sora mamei -
şi s-a dus - de tot - la mama ei.
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.