Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Loc de Veci lângă Mărul Interzis (dosarele XYZ)

(!) dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreri
despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea,
nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit,
cine-a născut şi a lăsat/ (de capul lui) Em/Ce/Pătrat
să zic-aşa, universând:/ "sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt,
Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţi
şi vă cruciţi şi căutaţi/ - la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi -
locuri de Veci în Paradis,/ mere din Mărul Interzis" (!)

(!) dacă te duci la Cer, să nu-ţi/ treacă (de dor) să mai săruţi
Steaua din care a rămas/ ochiul Di/Stins al unui Ceas
fără-nainte şi-napoi.../ mai bine-i spui că Amândoi
ne-am îndoit până-n pământ,/ am scris pe uşă "câine blând",
am scris pe Rai, am scris pe Iad/ "fugiţi, Păcatul a-nviat,
zadarnic vă tot înclinaţi/ la zei rotunzi, la sfinţi pătraţi:
rostiţi, Nemuritori de Rând:/ sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt" -
să-i spui şi Cerului la fel,/ dacă te duci tocmai la El:
"eşti cel ce eşti... abandonat/ Acasă la Em/Ce/Pătrat" (!)