Din Colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" ULTIMUL JOC (ultima scrisoare a Maiorului Romică Bălan către nevasta sa, Ecaterina)

(!) pe marginea CĂRĂRII din/spre tine/ sunt lacrimi fără glas, și rugăciuni,
la capete-s biserici care-așteaptă,/ și clopote pe care să le suni
când vii sau când te duci în căutarea/ timpului tău amestecat cu-al meu,
s-audă începutul și sfârșitul/ unde-i stăpân și iartă Dumnezeu -
și unde totul stă într-o secundă,/ sub semnul trist al SFÂNTULUI MEREU (!)

(!) pe marginea IUBIRII din/spre tine/ sunt numai ochi de pasăre cântând
n-întâmpinarea trecerilor noastre/ spre mâine, ieri și astăzi și oricând,
când vom fi doi: o singură și-un singur,/ doi fără vreme, fără timp și loc - 
o miră și un mire laolaltă,/ doi despărțiți de-același ne/noroc:
doi pumni de țărnă, dou-altare goale,/ sub semnul sfânt al ULTIMULUI JOC (!)