Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MONOLOG (despre ne/vinovăție)
Cred c-ai auzit, NE/VINOVATO:
pentru tine sufletul îmi arde,
tu mă mai des/cânţi n-această lume,
dincoace de leagăn şi de moarte!
Cred că ai văzut, NE/VINOVATO,
cum se-ntâmplă fluturele-n floare
şi cum piere-ncet, încet, încet
pentru că nu poate să mai zboare!
Cred că ai trăit, NE/VINOVATO,
ce înseamnă aşteptare-n gară
şi nu vrei să crezi că nu mai vine
şi că poate fi ultima oară!
Cred că ai ştiut, NE/VINOVATO,
dar n-ai vrut să spui că (nu) se poate:
fiecare clipă-i şi SOSIREA
şi PLECAREA TRENURILOR TOATE!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.