Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” PĂTRAT (despre impur şi complicat)

(!) orbecăieli savante-n percepţii fără noimă
sfărâmă orice visuri şi orice perspectivă,
înaltul se coboară, adâncul se ridică –
rămâne numai lustru şi numai împotrivă (!)
 
(!) o suprafaţă-ngustă, anostă, deşucheată
desparte lumea-n două bulucuri: marghioleală
şi straşnică prosti(r)e...dar nu-i vreo câştigare –
deosebirea-i mică, infinitezimală (!)
 
(!) şi ce mai tevatură şi năclăială-n toate –
preţul de cost rânjeşte, ne dă cu tifla, zbiară:
lăsaţi orice nădejde, luaţi-vă adio
fiindcă totdeauna egal ultima oară (!)
 
(!) se vede şi s-aude rânced, coclit, walpurgic
şi slut când orizontu-i la nas, când (se) înjură
de dumnezeu, de maică, de naştere şi moarte,
când suflet e o pleavă, e o caricatură (!)