Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" TRISTE fără INFINIT (de/spre APĂ)
DRAGA MEA FÂNTÂNĂ PĂRĂSITĂ,
ciutură cu lemnul putrezit -
astăzi am să vin la dumneavoastră:
două triste fără infinit!!!
am să vin şi am să stau oleacă,
din foşnirea salciei s-ascult
cum şi maica mea şi cum şi tata
au venit... şi ei... la voi... demult!!!
am s-ascult încet, vro două vrăbii
care-şi fac - în trupul tău - cuibar,
am să tac şi-am să mă uit la pietre
cum aşteaptă apa în zadar!!!
n-am să pot să zic multe cuvinte,
să mă rog de apă am să pot -
pentru cei plecaţi mai stau oleacă,
SĂ NU FIȚI CHIAR SINGURE DE TOT!!!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.