Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CRUCIADA CUVINTELOR (sfeștanie)

!!! din gol...din plin s-aude cum bate veşnicia
şi strigă prin abisuri că-i singură şi vrea
să fie lângă mine, la cuminecătură,
sub sfeşnic, sub icoane...ori să mă duc la ea !!!
 
!!! şi strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea –
îi înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea:
nu poate fără mine, e gata să-nceteze
din viaţă...şi vrea numai din lumânarea mea
să ia nişte lumină, să ia nişte căldură,
să-(şi) ia din manuscripte poemul-paraclis,
ectenii de prin scripte...şi liniştea din cripte
să-i dau, să şi-o aştearnă pe somnul fără vis !!!
 
!!! din plin...prin îndurare de mire în uimire,
prin clopote şi toacă trimit: nu, doamna mea,
rămâi fără oprire, şi singură, şi strigă,
şi lasă-mi lira-n pace...sub lespede...să stea !!!