Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ȘAPTE CUVINTE (de/spre ultimul trofeu)
Pe marginea drumului
dintre sfârşitul Copilăriei şi începutul Uitării,
iată-l, stă bătrân şi singur,
înfrânt şi colbuit şi hâţânat de Timp şi de Vreme!
Alăturea,
doar o Fântână părăsită îşi scârţâie Cumpăna
şi-i mângâie Tristeţea cu amintirea Apei din care am băut
când ne jucam dimpreună, până la capătul Lumii!
Cu lăcrămare pe obraz,
mă apropii de marginea drumului -
în braţul stâng port Rana incurabilă a Trecutului,
iar în braţul drept
ţin ultimul trofeu: Cutia neagră a Deşertăciunii!
Printre pietre şi păsări uscate,
mă apropii... şi stau... şi silabisesc Şapte Cuvinte:
iartă-mă, iartă-mă,
dragul şi bietul meu ŞOTRON!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.