Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" SINGUR (II) (de/spre Maria)
Maria s-a mutat într-o Dimineaţă,
fără să lase în urmă nici măcar un adio.
M-am trezit Singur, în odaia plină cu Poezii.
N-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario?
Am alergat încolo şi încoace, înainte şi înapoi.
Şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung
şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi,
însă nu mi-a răspuns şi nu am aflat-o Nicăieri
între Soare-răsare şi Soare-apune,
între Cer şi Pământ, între Blestem şi Rugăciune,
nici măcar unde se termină Realitatea şi începe Visătoria.
Şi mă tot întreb:
oare voi găsi vreodată Dimineaţa în care s-a mutat Maria?
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.