TOT și NIMIC [de/spre minună/ție]
chiar acuma scriu cea mai frumoasă poezie,
dar nu cred că am s-o duc până la capăt, vreodată -
cum să ajung tocmai acolo şi să zic
"îţi mulţumesc, DUMNEZEULE, astfel a fost să fie (!)
îţi place cum a ieşit această splendoare terminată (?)
îţi place cum gândesc de/spre TOT şi de/spre NIMIC (?)
vezi cât de înaltă/adâncă mi-i RE/VEDEREA pe care
ai (s)pus-o în ochi(i) (mei) de STEA ne/întâmplătoare" (?)
decât să zic aşa, iar DUMNEZEU să râdă la mine
şi să-mi umble la suflet şi la minte,
iar eu să văd cum STEAUA mea câştigă în strălucire,
cred că este mult mai înţelept şi mult mai bine
să cred că ASFINŢITUL se află mult mai ÎNAINTE
decât această CLIPĂ când o mireasă vrea să mă MIRE
şi să-i scriu cea mai frumoasă poezie
de/spre TOT şi de/spre NIMIC - adică MINUNĂ/ŢIE (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.