Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” TAMAN LA TIMP (dosarele XYZ)

(!) viaţa durează cât de mult e un tic-tac,
trebuie-ntoarsă n-orice clipă...şi-nţeleasă
aşa, frumos: cu aplecare şi cu drag
şi cu fior de mire şi mireasă (!)
(!) mireasă neagră ori mireasă albă,
mire de alb, de negru – ce înalt
şi ce adânc e visul de sub talpă,
târât spre nuntă-n timpul celălalt (!)
(!) şi ce alai: deşertăciune, amăgire –
desfăşurarea propriei gândiri
într-un GOL plin cu ce (nu) poate să se mire,
cu ce (nu) ştie cât de firave-subţiri
sunt liniile dintre unul ş-altul,
dintre NIMICUL tot şi TOT nimicul –
când tot ADÂNCUL umple ÎNALTUL
şi-ncepe-n GOL să se-nfăşoare FRIGUL:
aşa, frumos: cu aplecare şi cu drag –
tic-tac...tic-tac... tic-tac...tac-tac...tac-tac (!)