SE AUDE CĂ AR VREA (un gând... la gând)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Şi se aude că ar vrea... însă nu poate
să se desprindă de acolo şi de-atunci,
şi să renunţe la trecutul fără margini:
straşnic, plin ochi cu timp şi taine şi porunci!

Și să alerge până-ncoace, fără milă
chiar de prezentul celor care mai rămân -
şi prin caiete, şi prin cărţi, şi prin morminte -
pe care-i ştiu şi-i tot ascult şi-i tot îngân!

Şi se aude că ar vrea... dar mai ascultă
şi glasul cela liniştit şi iertător:
de ce să pleci? unde să pleci? nu vezi că totul
acolo-i lacom, blestemat, eratovor?

rămâi aici, lângă cest timp şi ceastă vreme
în care clipa-i fără capăt şi-are rost
şi în caiete, şi în cărţi, şi în morminte,
şi niciodată... (stai să vezi!)... n-ai să fii fost!