CICĂ SE/DUCE (pentru Eugenia Dumitriu - Respect Definitiv)
Cică se duce să seducă şi s-aducă
(la începuturi) ce s-a dus!... ce a rămas,
din ce a fost, im/pur în pururi?... (Stradivarius,
cică e viu şi dă-(n) acorduri... ceas de ceas!)...
Cică-i sătul de lutieri fără ureche
şi care pun lemn de vioare-n limbi de foc,
apoi (cu lene-n carotide şi-n aorte)
cică-s maeştri... dar n-au timp, şi n-au noroc!
Cică-ntr-o seară... (la un fel de-aceeaşi Cină)...
s-au strâns (aşa) ceşti mulţi săriţi otrăvitori,
au condamnat (toate vioarele) la moarte,
şi-au chefuit, şi au mâncat privighetori!
Cică se duce să seducă şi s-aducă
înţelepciuni transcendentale-n dar, la toţi...!...
Şi-atunci să vezi cât-armonie, cât de multe
roţi de NOROC, roţi de OLAR şi alte ROȚI!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.