INVITAȚIE... la TEATRU (despre Indiferența lui Unu)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Doamnelor şi domnilor, luaţi loc şi staţi jos!
din clipă în clipă, trebuie să apară actorii -
o să fie frumos, o să fie foarte frumos,
o să vedeţi cea mai scurtă piesă de teatru,
cea mai tristă şi cea mai clară piesă de teatru,
o să plângeţi cum n-aţi plâns niciodată,
o să râdeţi cum n-aţi râs niciodată,
o să aflaţi că unu supra unu egal patru supra patru!

Sigur că da!... sigur că da!... iau loc şi stau jos!
din clipă în clipă, trebuie să înceapă -
cortina se ridică, luminile se sting majestuos,
şi-i tăcere şi aşteptare, şi-i tăcere şi aşteptare!
Foşnetul reflectorului coboară o rază adâncă,
şi se înalţă o voce de Unu, adâncă:
doamnelor şi domnilor, nu mai vin actorii!
Şi toată lumea... şi toată lumea începe să plângă!