BĂTRÂNUL... și CARTEA (despre uitare)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Era cât pe ce să-mi aduc aminte
cărarea strâmbă printre mari lanuri de cicoare
şi volburi şi maci şi alte şi alte cuvinte
minunate din viaţa mea întâmplătoare!
Era cât pe ce să-mi aduc aminte
cum alerg după tine pe cărarea nedreaptă
şi nu te pot ajunge şi nu te pot prinde
şi nu te pot vedea şi nu te pot iubi niciodată!
Era cât pe ce să-mi aduc aminte
fuga ta cu o carte de poezii tocmai până
la marginea cuibarelor sfinte
şi pline cu păsări cântătoare în limba română!
Era cât pe ce să-mi aduc aminte
că totdeauna am vrut să ajungem amândoi,
şi tu ai ajuns mult mai înainte,
iar eu sunt Santiago, bătrânul lui Hemingway!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.