ULTIMUL TRECUT (de/spre viitor)

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Se-ntorc plecaţii... uite-i, coboară, suie-ncoace,
cu toate cele bune, şi rele, şi rapace,
şi drepte, şi murdare, şi clare, şi haihui,
şi cară (fiecare) o cruce: crucea lui...!

Şi-o cară (fiecare) cum a-nvăţat, cum poate:
frumos, urât, cu grijă, pe faţă şi pe spate,
şi-ajunge (fiecare) n-ogradă, ostenit,
şi-şi vâră crucea-n brazdă, la prins şi la-ncolţit!

Se prinde, încolţeşte, dă-n frunză, dă în floare,
şi-o lasă (fiecare) să crească-ncet şi mare,
o strâmbă, o îndreaptă (cu poftă) ceas de ceas,
şi-ncepe viitorul de unde a rămas!

Ce repede-i prezentul cest fără de sfârşire...!
Se duce (fiecare) la cruce... (miră, mire)
e gata, o culege, o strânge-n braţe, mult,
şi-o cară... (iarăşi, vecinic)... spre ultimul trecut!

Nec Plus Ultra - Colecție