Maria din Vale

Dragă (şi aproape in/acceptabilă) Marie din Vale,
aştept cu aleasă ne/răbdare să se facă Duminică şi să te onorez cu prezenţa mea la Şezătoarea pe care o „ţii” în memoria poetului Nicu Scarlatină, pseudonimul lui Costică Scabie! Pe Scabie îl cunosc de când am contractat nişte râie în autobuzul 9! Şi m-am dus valvârtej la cabinetul lui, că era Medic de Piele! M-a tratat cu leşie din cenuşă de ciocane de păpuşoi, cu secărică şi femur de păsărică-n smântânică! Şi mi-a umplut capul cu poezii, unele foarte frumoase, parol! Publicase în revista „Forfota” din Urlaţi, în revista „Frământări” din Repedea! Fusese tradus, tălmăcit şi răstălmăcit în toate limbile din jur! Folosea pseudonimul Scarlatină deoarece, zicea, sună mai bine decât Scabie! Exact cum e şi la fumători! Cică sună mai bine să cumperi/fumezi tutun cu Cancer, decât cu Impotenţă! Sau invers, după gust!...Şi mi-aduc aminte că a luat din aer nişte viruşi de scarlatină şi nişte sarcopţi din întâmplare...ş-apoi s-a scărpinat (cu mâna altuia) pân-a crăpat!...De fapt, tu-l ştii la fel de mult şi la fel de bine ca şi mine! Că şi tu ai „făcut” erupţie din asta...şi tot el te-a vindecat şi pe tine...dar numai pe sine nu s-a putut vindeca, mai ales de poezie, pe parola mea de onoare, cum ar zice nenea Iancu din Haimanale!...Cu o zi înainte de a da colţul, cum se grăieşte-n glasnică bulevardieră, m-a chemat la el să-mi cetească una dintre cele mai profetice elegii! Era roşu ca o pătlăgică roşie! Şi descuamat! I se zbătea coliva-n piept şi sufletul îi umbla prin tindă! Ş-abia a reuşit sărmanul să articuleze o devastatoare poezie despre Moarte! Şi am auzit! „Când voi veni, să nu te prind acasă!/ nu sunt o rea şi nici urâtă nu-s,/ dar sunt flămândă, foamea nu mă lasă,/ mănânc şi de pe jos şi de pe sus!// Să nu te-ascunzi!...oriunde te-ai ascunde,/ te aflu cât ai zice: «doamna mea, îţi dau ce vrei, în câteva secunde,/ însă te rog frumos nu mă mânca!»// Habar nu ai ce poate să mă-nvingă/ şi cine ştie să mă dea încet!/...tu ştii şi poţi, însă nu ai turbincă,/ eşti bun şi blând...şi-mi vine să regret!// Un singur loc te ţine mai departe/ de pofta mea, de somnul meu uşor:/ te rog frumos, ascunde-te-ntr-o carte,/ numai aşa vei fi nemuritor!//”

La noapte, în Planton II, am să mă pregătesc straşnic pentru întâlnirea de mâine! Ai invitat-o şi pe Maria din Deal? Eu am să vin cu Iolanda Cremene, din creaţia căreia citez aici „Autodafe”:
„Aprind focul! Flăcările vorbesc mai departe!”...şi „Flacără verde”: „Nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture!”...Da?

Divina Tragedia - Colecție