Numai Noaptea (despre ziuă)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
E noaptea... numai noaptea poate fi
în rochie de ziuă, foarte lungă...!...
Stă şi-o aşteaptă tocmai de atunci,
însă nu ştie dacă va s-ajungă
tocmai acum, nu crede-n ne/noroc,
nici în magie neagră, albă, verde,
nu varsă lacrimi, nu se roagă-n sus...
dacă n-ajunge, n-are cum/ce pierde!
Nu are cum şi ce să mai câştige
când Cest Acolo e un Cel Aice!
Stă şi aşteaptă... lumea-i face semn
cu degetul şi vorba de ocară,
îl crede crud, zănatec, dus în jos,
pe apa rece-a Sâmbetei... (să pară
că-i piază rea, tăbârcă, nod în gât)...
când vine seara, toţi l-aud poruncă:
e ziua... numai ziua poate fi
în rochie de noapte, foarte lungă!
Nu are cum şi ce să mai câştige
când Cel Acolo e un Cest Aice!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.