SPOVEDANIE (către Maria, Mama lui Iisus)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) dinspre ADÂNC, dinspre ÎNALT, dinspre IUBIRE
am auzit şi am crezut: e glasul tău,
durerea ta - nimeni/nimic din tot nu poate
fi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău !!!
(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-aducă
ce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav,
ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile,
ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf !!!
(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-nveţe
cum e să faci şi să des/faci şi să re/faci
şi să ne dai mereu aceast-alcătuire:
suflet şi rod, şi maci la grâu, şi grâu la maci !!!
(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne spună
cărarea/calea din păcat spre împăcat -
am auzit durerea/glasul tău, MARIE,
şi am crezut - iarăşi, prin EL - că ne-ai IERTAT !!!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.