TOT NIMICUL (fără cuvinte - la mormântul poetului Panait Căpățână)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Când ai văzut că nu mai am cuvinte
şi stau pustiu la margine de sat,
m-ai dat POET de suflet la UITARE,
de SUFLETUL CUVÂNTULUI m-ai dat!
Şi stau şi tac, şi tac şi stau... cum tace
şi stă-n salcâm NIMICUL şi îmi dă
TOT ce (n)-a strâns din viaţa mea prea lungă,
mai lungă decât moartea... ă! hă! hă!
Şi-mi dă, şi iau, şi simt că mi se umple
(încet, de tot) UITAREA cu NIMIC -
mai am vreo trei secunde-n buzunare,
şi-n ochi mi-i gol, şi-n inimă mi-i frig!
Mă strigă satul, vine să m-asculte,
să dau...!... dar ce, dacă nu am cuvânt?!
Dau LACRIMA mea plină de ONOARE
şi TOT NIMICUL care (NU) MAI SÂNT!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.