Mic... tratat de Ne(Re)Vedere

Când o vezi, spui/juri că abia a ieşit din diagonala televizorului: trup de mătase, picioare lungi până la capătul drumului, ochi mari şi amari, sâni hapsâni... de-ţi vine să mori prin re/muşcare!
Când o văd, alde terchea-berchea salivează: zici că-s câinii tovarăşului Pavlov, zici că-s guşterii pseudo/împăratului Mao lângă porţia de orez cu fripturică de păianjen mov!
Când o văd, alde Casanova de cartier sar pe geam şi inundă şanţurile cu lacrimi de crocodil, se dau cu capul de toate colţurile neantului, înghit grenade ofensive şi mor in/util!
Când o vezi - bolboroseşte scumpul meu „adversar” misogin - îţi vine să ucizi toată suflarea din lume, să rămână singură... s-o părăseşti... şi apoi s-o cauţi toată viaţa, cum cauţi în deşert o fântână!
Când n-o vezi, spui/juri că-i cea mai urâtă din stirpea femeiască, o cleveteşti şi o ornezi cu cele mai ne/cunoscute epitete din realitate şi din poveşti: cotoroanţă, cloanţă, zgripţuroaică, balamută, rapandulă, terfeloagă, escroacă sentimentală şi alte şi alte adaosuri din rezervele personale ale ipocriziei!
Când n-o văd, alde terchea-berchea scuipă-n numele său şi-n candoarea sa, n-au nici un pic de ruşine s-o beştelească la drumul mic şi la drumul mare şi-n târg şi la moară, azvârle pe foc tot ce s-a scris şi se mai scrie despre ea, minimalizează continuu şi desacralizator importanţa fundamentală a cestei alcătuiri divine!
Când n-o văd, alde cicisbeu şi alde tremurici de cartier desfăşoară pasienţe, dau în bobi şi-n dambla, dau cu puşca şi cu barda-n lună, înjură macrocosmosul şi-şi caută laudă şi consolare-n părerile proprii şi geniale despre filozofia iepurelui în parcela cu zarzavat, despre rolul strategic al analfabetismului şi al ignoranţei în ameliorarea raselor de animale!
Când n-o vezi - bolborosesc scumpii mei „adversari” misogini - te grăbeşti şi te umpli cu morgă, te crezi efebul efebilor, model de făt-frumos, îţi ştergi cu sârg şi fără preget lentilele ochelarilor, dar nu vrei să recunoşti că ochii sunt murdari şi că orizontul s-a făcut mic, mic... exact cât un punct, acesta constituind punctul tău de vedere!
Doamnelor şi domnilor, acestea fiind rostite şi scrise, consider că a venit timpul să ne mirăm: cât fals şi uz de fals controlează o/menirea terestră!... Publicitate!

Divina Tragedia, Colecție