Psalmii Lemnelor de Cruce

1.
Bună dimineaţa, Doamna mea de când/ peste Deal de Zimbru s-auzea bătând/ inimă de fată, inimă din care/ trimiteai căldură vremii viitoare,/ trimiteai cuvinte din/spre Poezie/ pentr-un pui de zimbru singur pe hârtie,/ ultim prin poghiazuri, ultim în pădurea/ unde chiar lui tata i-a-nflorit securea/ când a vrut să taie lemne pentru crucea/ mâinelui de astăzi semănat atuncea!
Bună dimineaţa, Doamna mea de unde/ trimiteai pe Valea Zimbrului secunde.../ şi-n tăcerea nopţii le-aducea acasă/ ca să mi le toarne Mama mea frumoasă/ pe drumeagul care duce colo-n satul/ cu înalt de-a lungul, cu adânc de-a latul/ (că n-am timp de ducă să nu zic aiurea)/ când visam la tine mi-nflorea pădurea/ şi creşteau în şoaptă lemnele de cruce/ până astăzi... mâine semănat atunce!
Iată, vin salcâmii... se aud zicând/ pe la geamuri calde, singure şi scunde:/ bună dimineaţa, Doamna mea de când, bună dimineaţa, Doamna mea de unde!
2.
Numai atât mai am de spus:/ nu mai am timp de jos în sus,/ am numai timp de sus în jos/ încet, înalt, majestuos!// Numai atât mai am de spus/ timpului meu de jos în sus:/ nu mai am timp de sus în jos/ încet, adânc, misterios!// Numai atât mai am de dat:/ cest timp secundei din păcat,/ strâns la zvârlit, zvârlit la strâns/ şi secetă în veci la plâns!// Şi dau deschis, şi dau direct/ cu predicatu-n subiect,/ cu subiectu-n predicat:/ (s)pun lat pe lung, (s)pun lung pe lat,/ mă dau la timp lacom, frumos, de jos în sus, de sus în jos,/ mă dau naiv, dar şi viclean/ stins pe recife de mărgean.../ şi-aştept corăbiile lungi/... poate ajungi... dac-ai s-ajungi.../ dau pleci la stai, urc la cobor/ şi loc în veci de veci la dor!
3.
Tata măsoară drumul pân-acasă/ cu lumânarea ochilor de lup.../ lemne de foc întârziat apasă/ înspre genunchi clavicule de cub!// Şi-n urma lui, pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat.../ scade lungimea firului de aţă/ şi creşte frunza lemnului tăiat!// Curând, n-o să mai vină dimineaţă,/ şi focul se va stinge pe cuvânt.../ şi tata şi copacii se înalţă/ încet... spre cer... cu ochii în pământ!// Dureri de lup se spânzură de ploaie,/ inele oxidează pe butuci.../ în ascuţit unghi cubul se îndoaie/ sub greutatea lemnelor de cruci!