Noaptea Picioarelor Lungi (despre domnul Întuneric)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Motto:
"Câmp unic: nebuloasă-n hieroglife.../ atâtea roţi pe câte stele... sînt/ copaci şi oameni înveliţi cu cifre.../ şi-un timp pe lângă somn rostogolind/ imagini vechi despre a fi... enorm/ cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie ţigara unui om/ de-a altui dus să-şi vadă invers ochii!" (Iolanda Cremene)
(!) iar e bună ziua, doamna mea,
iar aştept să vină bună seara -
domnul Întuneric vrea să stea
şi să-şi mângâie pe gât vioara,
şi s-o cânte, şi s-o cânte rar,
dar s-o cânte negreşit, întruna,
până când se face ziuă iar,
iar Deloc se face Totdeauna (!)
(!) domnul Întuneric e sărac
şi abia îşi mai aduce-aminte
când crăpa de ziuă şi de drag,
şi vioara se trezea cu/minte,
şi-ncepea - cu mâinile-i încete,
n-întuneric - armonii răsfrânte,
uverturi şi arii şi secrete
dintr-un vis cu destrămări plăpânde!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.