VREMEA de ATUNCEA (sincopă)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Bună seara, doamnă...vine noaptea,/ gândurile mele se agaţă
într-o rugă şi (măcar în vis)/ poate plouă până dimineaţă!
Poate-aude Vremea de Atuncea/ şi aleargă-ncoace, mai încoace,
şi-mi aduce-n somnul sincopat/ un potop de milă şi de pace!
Am să ies pe prispă şi-am să-i dau/ rochia de stambă, de Atuncea,
când s-a dezbrăcat şi a plouat.../ şi-a uitat şi rochia şi crucea!
Le-a uitat lângă văzduhul meu.../ (poate le-a lăsat să se usuce!?)
şi s-a dus, şi nu s-a mai întors.../ (nu există ploaie fără cruce!)
O aştept, o tot aştept mereu,/ dinspre zare...[zarea oare(care?)]
crucea-i stă la poartă, pe genunchi,/ rochia-i stă până-n depărtare!
Bună seara, doamnă...vine noaptea,/ poate-aduce ploaie, milă, pace
din plânsoarea Vremii de Atuncea,/ când Acolo nu avea Încoace!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.