CÂTEVA ÎNCERCĂRI

1.
Te joci cu Cercul?!...vezi cât e de greu/ să nu te pierzi (poetic) în Cercare/ şi să n-auzi o inimă de Zmeu/ cu Făt-frumos alături, pe cărare,/ pe vale ori pe deal, unde mai sunt/ zile şi nopţi de basm, abandonate/ atunci, într-o uitare fără fund,/ când toţi trăiam pentru Eternitate?!// Aşa, numai aşa mai poţi scăpa/ de cest loc fix, din ceastă Cercuire,/ din cest Punct strâmt şi sec, numai aşa/ mai poţi stârni Adâncul...să te mire/ cum că trăim din nou fără Păcat, cu cei rămaşi în Cărţi, ca în Morminte,/ cu cei frumoşi, pe care i-am visat/ când nu eram nişte-ntâmplări murinde!// Aşa, numai aşa cred că-nţeleg/ de ce te cheamă Greul şi Uşorul,/ să (te tot) duci (cu) Cercul spre Întreg,/ unde nu are loc Cercuitorul!// Te joci de-a Dura?...să Încerc şi eu?.../ eşti Jucăria mea tulburătoare.../ (şi pentru Făt-frumos şi pentru Zmeu).../ Eternă dintr-o singură-(N)Cercare!//...[Publicitate: „Viaţa e ca mersul pe bicicletă. Ca să-ţi păstrezi echilibrul, trebuie să rămâi în mişcare” – (Albert Einstein)]
2.
Cum, Atunci, pe mâinile bătrâne/ se aşează Ultimul Sărut,/ până când nu ştiu!... Mi-aduc aminte,/ până la-nceputuri m-a durut!...// Până la-nceputuri, când, spre seară,/ se-ntorcea din vale şi din deal.../ şi, mereu, era cea mai Frumoasă/ pe-un drumeag sfinţit Extemporal!// Şi stătea, o Clipă, lângă poartă,/ căutând cu ochii primprejur!.../ Doamne, cât de Naltă Osteneală/ în Adâncul Sufletului Pur!// Doamne, câtă Grijă şi Răbdare/ pentru Casa Noastră de Atunci,/ cu petunii şi cu Cer la Uşă/ şi cu Viaţa ei în Vălătuci!// Reazemă-ncet Sapa lângă prispă/ ca pe-o Cruce, ca pe-un lucru Drag,/ zi de zi, până-ntr-o Clipă Oarbă,/ când nu ştiu nici Cum şi Ce să fac!...// Ultimul Sărut pe mâna dreaptă,/ apoi a-nchis Ochii şi-a murit!.../ Aşa cred că-ncepe Nemurirea/ Mamei în Cătunul de la Schit!// Aşa cred că-ncepe Nemurirea/ Mamei tale şi a Mamei lui!.../ S-avem Grijă şi s-avem Răbdare,/ să n-ajungă Mama Nimănui!// Să rămână Mama-n toată Viaţa/ şi în toată Moartea...rând pe rând.../ s-o chemăm şi să ne cheme până/ când Pământul va intra-n Pământ!//...[Publicitate: „Dacă există un Dumnezeu, nu poate fi decât femeie” – (Ioanid Romanescu)]

Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție