Sufletul Vioarei (pentru Iulia Chiscop - Gratitudine și Respect!)
Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac,
lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag,
şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals,
şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals,
şi poate-i spun şi eu că-n toată/ slava rotundului de lut
pe/trecerea mi-a dat acordul/ mereu al altui început (!)
(!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să pot, nu pot să ştiu
cum să citesc printre arpegii/ dacă-i devreme ori târziu,
cum să rămân - printre sincope/ şi printre glasnice haihui,
cel care-a fost al tuturora,/ însă a fost şi-al nimănui -
fără să-i calc pe chei, pe note,/ pe cvarte, cvinte şi octave:
singur - în sufletul vioarei - / Beethoven dă autografe (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.