UN ȚÂNC ȘI O ȚÂNCĂ (şi ce a rămas în Cutie)

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

(!) o noapte frumoasă, o noapte adâncă –
prin sufletul nopţii un ţânc şi o ţâncă
merg palmă în palmă, la deal, spre livadă,
în toiul tăcerii s-audă, să vadă
cum TAINA se suie în ochi şi în floare,
încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare,
cum pică înaltul prin ramuri, aproape,
şi umbrele lor fantomatice, albe (!)
 
(!) și suie din ochi şi din floare în fructe,
spre visuri şi spaţii şi timpuri defuncte
prin Sine, pe sine în sineşi devoră
tot straşnicul s/curs din Cutia Pandoră,
şi tot aşteptând ce-a rămas în Cutie
în veac să nu plece din Viu şi din Vie –
încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare
să-şi treacă-n prezent amăgiri viitoare (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție