Victoria Iubirii (de/spre praful de cretă)
Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) urcarea dinspre glezne spre ochi tot mai regretă
triumful şi plecarea statuilor de cretă –
nu m-am oprit acolo, o clipă, din urcare,
să văd semul mirării sau semnul de-ntrebare,
să mi se pară lesne victoria pe file
subţiri şi plictisite, poeme termopile
să scriu de-a lungul coapsei pe care vin la vale
mofturi de zei nemernici, săriţi din balamale (!)
(!) nu m-am oprit acolo, regret – şi-mi pare bine
că este foarte lungă distanţa înspre tine,
păzită de balauri şi lauri şi oleandri,
învinsă doar de zeii analfabeţi şi tandri,
bătută de bicisnici experţi în de/cădere
şi-n măreţia goală a lunilor de miere –
urcarea dinspre glezne spre ochi tot mai secretă
victoria iubirii şi-a prafului de cretă (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.