FULGERĂTOR (prima și ultima)
Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) și m-ai lăsat să-mi duc singurătatea
ca pe o cruce-n vârfuri de golgote
crizantemate, până-mi sângerează
ochii pe rug şi sub uvedenrode (!)
(!) și m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă,
ca pe-o smerită, ultimă povară,
şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştie
că m-a împins fulgerător pe scară (!)
(!) n-am să te uit, frumoaso, niciodată,
cum n-am uitat întâia zi de viaţă,
cum n-am uitat să nu-mi aduc aminte
că moartea-i proasta care mă răsfaţă (!)
(!) n-am să mă duc, iubito, niciodată,
unde se zice că-i frumos: în CARTE!
dar n-am să uit cum lacrima mi-i sacră,
cum n-am uitat întâia zi de moarte (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.